Activiștii spun că România a eliminat treptat avortul

Daniela Draghici cunoaște direct cum arată interzicerea avortului.

În 1976, în timp ce era studentă în București, capitala României, a rămas însărcinată după ce contracepția ei a eșuat. Avortul a fost interzis în România.

Cu ajutorul unui prieten, Draghici a fost dus la o femeie fără pregătire medicală pentru a-și întrerupe sarcina.

„Cineva m-a dus peste noapte într-un fel de casă din afara orașului unde se afla această bătrână”, își amintește Draghici. „Ea fierbea aceste instrumente metalice în mult alcool pe o sobă veche”.

După o procedură dureroasă, Draghici s-a întors acasă, dar a continuat să aibă boli de dimineață câteva zile mai târziu. A găsit o altă femeie care a dus-o la casa unui ginecolog care a făcut avortul – din nou, ilegal – pe o masă de bucătărie.

„Sunt norocos că nu sunt mort”, spune Drăghici, activist pentru drepturile la avort și educație sexuală. „Aș fi putut fi ca miile de femei care au contractat o infecție și au trebuit să moară”.

În 1966, liderul comunist român, Nicolae Ceaușescu, a interzis avortul și contracepția în încercarea de a crește rata scăzută a natalității din țară. În timpul domniei sale până în 1989, o estimare 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor nesigure iar sute de mii de copii au fost plasați în orfelinate supraaglomerate unde au fost adesea maltratați și subnutriți.

La începutul anilor 1990, după răsturnarea lui Ceaușescu, noul guvern a fondat primul program de planificare familială din România. În acest moment, drepturile de reproducere au început să se îmbunătățească: avortul a fost legalizat până în săptămâna a 14-a, contracepția a fost gratuită și educația sexuală a fost implementată în școlile publice.

Dar nu a durat mult. Activiștii spun că, în ultimul deceniu, guvernul a redus fondurile pentru programul de planificare familială, închizând zeci de clinici. Ginecologii sunt refuzând tot mai mult efectuați avorturi în invocați o clauză de obiecție de conștiință, citând motive morale sau personale, cum ar fi credințele lor religioase, conform rapoartelor activiștilor și profesioniștilor din domeniul medical. În 2011, guvernul a eliminat subvențiile pentru contraceptive. Și educația sexuală nu mai este predată în școli.

Munca de planificare familială a României a fost odată admirată

Ceea ce se întâmplă în România face parte dintr-o tendință recentă în Europa, în calitate de organizații creștine și grupuri de presiune conservatoare, deseori finanțate de donatori americani, câștigă influență politică. România Biserica Ortodoxă este o instituție puternică, în special în zonele rurale. Și așa-numitele centre de criză ale sarcinii, conduse de diferite grupuri creștine, au apărut în toată țara, în încercarea de a descuraja femeile să facă avorturi.

READ  Sani Dangote a murit: a murit fratele lui Aliko Dangote, Sani, vicepreședintele grupului Dangote

„Până la aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a fost un lider și un model în Europa Centrală și de Est din perspectiva îngrijirii sănătății reproductive”, explică Draghici. Din 1992 până în 2002, ea a fost responsabilă cu programul de planificare familială la un centru românesc finanțat de Statele Unite. grup non-profit. „Acum asist la distrugerea rețelei de clinici de planificare familială. Deci am urcat și acum coborâm.”

Coronavirusul a făcut avortul mai dificil

Pandemia COVID-19 nu a făcut decât să exacerbeze problema, spune activista Andrada Cilibu din organizația pentru drepturile avortului Centrul Filia. În martie 2020, guvernul a lansat o listă a „serviciilor de urgență esențiale” pe care spitalele publice trebuiau să le ofere, deoarece au tratat și un aflux de pacienți cu coronavirus. Această listă nu a inclus avortul.

„În perioada de urgență din România, a existat un singur spital din București care a făcut avorturi și a fost un spital privat”, explică Cilibu. „A facturat femeilor 3.000 de lei românești [$720], și este revoltător „.

Ea spune că declararea neesențială a avortului a oferit furnizorilor de servicii medicale o scuză pentru a refuza să le efectueze. După presiunea organizațiilor pentru drepturile avortului, în aprilie 2020, guvernul a cerut spitalelor publice să reia avorturile. Dar Cilibu a spus că paguba a fost deja făcută.

„Spitalele mint”, a spus ea. „Îmi spun înăuntru [response to a Freedom of Information Act request] că fac avort, dar când sun, mulți dintre ei îmi spun că nu o fac. „

În ultimii ani, Cilibu a efectuat o investigație neoficială asupra spitalelor publice din România care solicita și pretinde că este o femeie însărcinată care are nevoie de avort. Apoi publică rezultatele pe site-ul organizației.

READ  Ultimul weekend de iarnă promite să fie încărcat

Conform arhivelor sale, în iunie 2020, 55 de spitale publice din cei 134 chestionați au declarat avorturi. În iunie anul trecut, doar 28 de spitale publice au raportat că avortează. Institutul Național de Statistică susține această tendință: Rata natalității a crescut la sfârșitul anului 2020 – la nouă luni de la începutul pandemiei – și numărul avorturilor a scăzut cu 35% din 2019 până în 2020.

Drept urmare, spune Cilibu, femeile trebuie să călătorească pentru servicii adecvate sau să găsească o modalitate de a le face singure.

„Femeile continuă să facă avorturi cu obiecte ascuțite acasă în 2021”, a spus ea, referindu-se la imagini ale interzicerii avortului de 24 de ani impusă de Ceaușescu.

Avortul este prea tabu pentru a vorbi despre asta

Alții sunt forțați să finalizeze.

O româncă în vârstă de 21 de ani spune că nu a avut la cine să apeleze pentru ajutor atunci când a rămas însărcinată în 2019. A vrut să-și întrerupă sarcina, dar este tabu printre prietenii și familia ei. Ea cere să nu-și folosească numele pentru a evita stigmatul social al încercării de a face un avort.

A întâmpinat o serie de obstacole: Mai întâi, un medic de familie i-a spus să plece acasă și să se gândească la decizia ei. Apoi, un medic de la o clinică de planificare familială pe care a găsit-o pe Facebook i-a spus că procedura va fi foarte dureroasă și a trimis-o la o maternitate pentru a afla cât de rău era. După o zi de testare acolo, a fost trimisă acasă. În cele din urmă a mers la un spital public, unde spune că a fost abuzată de personal și forțată să facă o ecografie intravaginală.

În acel moment, era prea aproape de săptămâna 14, pragul legal pentru avort în România și avea copilul.

„Nu am crezut niciodată că sunt în această poziție”, a spus ea. „Am crezut că medicul îmi va da pastile și gata, voi face un avort și atunci se va termina”.

Moasa Adina Paun spune că nu doar avortul este greu de accesat, ci și contracepția.

Paun călătorește în toată România oferind servicii și informații despre îngrijirea sănătății reproducerii, în special în satele rurale în care femeile au un acces redus la clinici. Ea spune că mulți medici de familie refuză să ofere contracepție. Și contracepția și avorturile disponibile pot fi costisitoare.

READ  este legalizarea pe carduri? - Flip-flop

„Dacă nu le oferiți acestor femei acces la contracepție, nu le puteți încălca dreptul la avort”, spune Paun.

Apărătorii se confruntă cu adversari puternici

Draghici, activistul care a suferit un avort ilegal în anii 1970, spune că grupurile de presiune anti-avort devin din ce în ce mai influente în politica românească.

„Treizeci de ani mai târziu, ne confruntăm cu discursul cu care ne-am confruntat în timpul comunismului: femeile nu ar trebui să facă avorturi, iar contracepția nu este asigurată de Ministerul Sănătății”, explică Draghici. „Este ridicol că trebuie să facem [the work] încă o dată.”

Ministerul sănătății din România a refuzat să comenteze. Diferite organizații anti-avort nu au putut fi contactate pentru a comenta această poveste; un grup, Asociația Pro Vita, a refuzat să comenteze, invocând îngrijorări cu privire la „pro-avort și prejudecăți de gen”.

În septembrie 2020, după ce o româncă a murit din cauza unui avort nesigur, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătății, Oana Grigore, a fost criticat de activiști pentru că a spus că ministerul „încurajează sarcinile să înceteze și nu încurajează avorturile”.

Dar Draghici spune că este plină de speranță: în ultimele luni, după numeroase discuții între organizațiile pentru drepturile avortului și guvern, ministerul sănătății s-a angajat să reînvie 100 de clinici de planificare familială și ministerul. Educația a fost de acord să reia discuțiile pentru restabilirea educației sexuale în școli.

„Câștigurile noastre sunt slabe acum, dar sunt acolo”, a spus Draghici. „Nu mă simt obosit sau descurajat. Fac asta pentru că mulți alți oameni tocmai au renunțat. Dar, în calitate de avocat, știu că mesajul cheie este„ Nu renunțați niciodată „. Și asta fac, nu renunț „.

Acest raport a fost susținut de Fundația Internațională pentru Femei Media.

Drepturi de autor 2021 NPR. Pentru a afla mai multe, vizitați https://www.npr.org.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *