Apicultorii români simt înțepătura pesticidelor interzise încă în uz

România este unul dintre cei mai mari producători de miere din Uniunea Europeană, atât de mult încât industria țării nu poate face față cererii.

Peste 50% din mierea sa este exportată în altă parte în Uniunea Europeană, la egalitate cu ceilalți producători spanioli și maghiari. Dar industriei românești nu dispun de instalațiile de procesare de care are nevoie pentru a garanta puritatea producției sale, iar o lacună în legislația UE permite utilizarea pesticidelor periculoase despre care apicultorii și ONG-urile spun că ucid populația de albine.

În 2015 și 2018, România a condus UE în ceea ce privește producția anuală de miere, iar țara s-a clasat printre primele 10 din lume din 2011. Vârful industriei românești – care are rădăcini tradiționale puternice – se datorează investițiilor mari, precum și popularizarea apiculturii pastorale, care constă în mutarea stupilor pe tot parcursul anului pentru ca albinele să aibă acces la mai mult polen. Peisajul bogat al țării de floră și faună sălbatică o face ideală pentru cultivarea mierii, spun apicultorii.

La apogeu, România producea până la 35.000 de tone de miere pe an. Din perspectiva, China conduce producția mondială cu 300.000 de tone, urmată la distanță de Argentina, Statele Unite și Turcia cu 80.000 de tone fiecare. Ucraina a fost, de asemenea, acolo până la începutul invaziei ruse din februarie.

Războiul din Ucraina a avut un impact devastator nu numai asupra propriului său statut de mare producător de miere, ci și asupra apicultorilor români vecini. Recolta din 2022 a fost la jumătate față de anii precedenți, susțin apicultorii, afectați și de seceta severă care a luat o mare parte din sezon și a dus la mai multe cheltuieli, deoarece apicultorii au fost nevoiți să hrănească albinele în stupine, din cauza lipsei florei adecvate.

„Numai cei care și-au mutat coloniile de albine au reușit să producă miere”, spune Răzvan Coman, un apicultor.

Culturile de floarea soarelui și de salcâm, precum și livezile, au suferit din cauza lipsei precipitațiilor, ceea ce a redus polenizarea florilor. Apicultorii au sperat să primească ajutor de la Ministerul Agriculturii din România, dar nu a venit nimic.

Ioan Fetea, președintele Asociației Apicultorilor din România, atrage atenția că alte sectoare agricole au fost mai puternic lovite și, prin urmare, este puțin probabil ca guvernul să le dea vreun ajutor.

„Am cerut 40 de milioane de euro (42 de milioane de dolari). Dacă ar fi să primim chiar 10% din asta, ar fi 4 milioane de euro. Am fi mulțumiți de asta. Din iunie, avem multe costuri aferente de hrănit albinele cu siropuri și prăjituri speciale”, spune Fetea.

persoana de tratat

Anul prost înseamnă și că importurile de miere vor crește, inclusiv în România, a spus Fetea. Într-un an bun, jumătate din cantitatea consumată de UE – undeva peste 500.000 de tone – este importată din China și Ucraina. Dar războiul înseamnă că 90% din importuri vin acum din China.

România nu are instalații de procesare, așa că o mare parte din mierea sa este exportată în vrac. Doar o mică parte ajunge să fie vândută ca produs de calitate; apicultorilor le este greu să-l vândă ieftin, rapid și în vrac intermediarilor care apoi îl exportă. Mierea direct din stup nu poate fi vândută direct consumatorilor fără a fi mai întâi procesată.

„Lipsa antreprenorilor care să prelucreze mierea îi obligă pe apicultori să-și vândă mierea în vrac”, a spus Fetea. „În schimb, cumpărăm produse din China sau Ucraina, care sunt de o calitate mult mai scăzută”.

Colegul apicultor Bogdan Soian este de acord, spunând că cea mai mare parte a mierii ajunge să fie exportată în Europa la prețuri mici.

„Statul nu ajută în asta”, spune el.

„Disperat să vând”

Chiar și în anii de vârf de producție, aproape jumătate din mierea vândută în magazinele autohtone provenea din import, ceea ce nu ar trebui să fie cazul, potrivit Fetea. Există suficientă miere în România pentru a-și acoperi propria cerere și mai mult, susține el.

Majoritatea exporturilor de peste 15.000 de tone, sau aproximativ 80%, sunt destinate Germaniei. Mierea românească merge și în Spania, țările nordice și Orientul Mijlociu.

Înainte de 2022, apicultorii români vindeau un kilogram de miere în vrac pentru export cu maximum 8 lei (1,70 dolari la cursul de schimb curent). In orice caz, Serviciul romanesc al RFE a gasit că în magazinele locale din București, de exemplu, niciun borcan de 200 de miligrame de miere nu se vinde cu mai puțin de 13 lei (2,80 dolari).

Fetea mai spune că este puțin probabil ca toate borcanele care se pretind a fi „miere românească” să conțină cu adevărat asta: culoarea produselor de pe raft diferă prea mult de tipurile de miere fabricate în România, iar comercianții nu sunt obligați să facă. precizati ce procent de miere intr-un borcan este romaneasca.

„Mai este burta sectorului apicol, alcătuit din acești comercianți care merg la toți producătorii, fie că au sau nu acte în regulă”, explică Gabriel Postolache, președintele cooperativei apicole Stipunele Bistritei. „Important este că au miere și sunt disperați să o vândă”.

Soian spune că scopul ar trebui să fie acela de a aduce mierea consumatorilor cu cât mai puțini pași.

„Succesul înseamnă închiderea lanțului: de la producător la consumator pe calea cea mai scurtă, fără a compromite calitatea”, spune el. „Trebuie să ducem albinele la munte. Albinele mele nu văd culturi agricole.

O lacună asupra pesticidelor

În 2013, într-un efort de a proteja populațiile de albine deja amenințate, Uniunea Europeană a restricționat utilizarea anumitor insecticide, în special neonicotinoide sau neonicotinoide, care sunt mortale pentru albine. Pe măsură ce noi dovezi s-au acumulat cu privire la pericolele folosirii neonicelor pe culturi, UE le-a interzis cu totul în 2018.

Dar România a ocolit în mod sistematic interdicția exploatând o lacună ascunsă în principala lege a UE privind pesticidele, concepută ca măsură de ultimă instanță pentru a salva culturile pe cale de dispariție.

Mai exact, Ministerul Agriculturii din România susține că neonicele sunt singura modalitate eficientă de a proteja culturile împotriva infestațiilor devastatoare cu insecte. Asociațiile de apicultori susțin însă că guvernul ignoră alternative valide și acordă scutiri grupurilor agricole și agrochimice influente.

Într-un raport din 2017, trei ONG-uri UE și Romapis – federația română a asociațiilor de apicultori – au numit România „campionul european” al derogărilor neonice și au cerut Comisiei Europene să pună capăt „inacțiunii intenționate” și să răspundă cererilor Bucureștiului. „abuz” conform legislației UE.

Cinci ani mai târziu, însă, s-au schimbat puține lucruri.

Scutiri endemice

Problema nu se limitează la România. Aproape toate țările UE folosesc în mod regulat așa-numitele autorizații de urgență pentru a utiliza pesticide interzise.

Derogările continue ale Franței și Belgiei pentru utilizarea neonicotinoidelor contribuie la asigurarea poziției UE ca cel mai mare producător mondial de sfeclă de zahăr; Spania, campioană europeană la pomicultură, le folosește pentru a permite fermierilor din culturi populare precum pepenii sau căpșunile să folosească 1,3-dicloropropen, un fungicid atât de toxic încât nu a primit niciodată aprobarea UE; iar țări precum Danemarca acordă permise pentru producția de neonicotinoide pentru export, atât în ​​țările UE, cât și în afara UE, potrivit unei analize a Politico.

În România, totuși, folosirea în continuare a neonicilor este deosebit de dăunătoare pentru apicultori, deoarece substanța chimică a fost folosită pentru a cultiva câmpuri mari de floarea soarelui, porumb și rapiță, toate fiind considerate culturi atractive pentru polenizatori.

Potrivit apicultorilor, folosirea semințelor interzise servește doar intereselor unui număr mic de producători puternici și ale unui guvern care nu vrea să renunțe la poziția sa de mare exportator de cereale.

Constantin Dobrescu, vicepreședintele Romapis, spune că folosirea în continuare a neonicului a jucat un „rol major” în ratele „dezastruoase” de pierdere a coloniilor cu care se confruntă apicultorii în fiecare an.

Potrivit cifrelor COLOSS, un grup internațional de cercetare care monitorizează mortalitatea albinelor, apicultorii români și-au pierdut 32,5% din coloniile în perioada de iarnă 2020-21, o cifră despre care Dobrescu spune că este una dintre cele mai mari din Europa.