Comunicarea eficientă a riscurilor salvează vieți și crește rezistența la dezastre

Comunicarea eficientă a riscurilor trebuie să țină cont de forțele psihologice, sociale, culturale și politice care influențează modul în care oamenii înțeleg, percep și răspund la risc.

Este sigur să mergi acasă? Aceasta a fost întrebarea cu care se confruntau comunitățile din Noua Zeelandă în urma devastării cauzate de inundațiile din Auckland și de ciclonul Gabrielle luna trecută. Autocolante roșii și galbene au fost lipite pe case și clădiri considerate „periculoase, afectate sau nesănătoase”. Deși mesajul de pe autocolante a fost clar, a lăsat comunitățile locale confuze și frustrate: la câteva săptămâni după dezastre, mulți au considerat că ar trebui să fie sigur să se întoarcă acasă.

Controversa ilustrează provocările comunicării riscurilor

Controversa ilustrează provocările comunicării riscurilor. Partajarea informațiilor despre risc nu este suficientă. Informațiile trebuie înțelese, de încredere și puse în practică.

Cunoaște-ți publicul:

Comunicarea eficientă a riscurilor trebuie să țină cont de forțele psihologice, sociale, culturale și politice care influențează modul în care oamenii înțeleg, percep și răspund la risc. Înțelegerea publicului țintă, a modului în care aceștia consumă informații și a ceea ce le motivează face comunicarea riscului captivantă și relevantă: riscul se referă la viețile oamenilor, familiile și mijloacele de trai. Percepțiile despre risc sunt dinamice și se schimbă în timp. Tehnicile de ascultare socială – prin monitorizarea tradițională și a rețelelor sociale, sondaje, sondaje și interviuri – pot ajuta la informarea și ajustarea mesajelor pe măsură ce percepțiile se schimbă.

De asemenea, este esențial ca comunicarea de risc să ajungă la „ultima milă” a celor mai expuși riscului. Aceasta înseamnă să ne asigurăm în mod proactiv că informațiile sunt accesibile tuturor și că nimeni nu este lăsat în urmă din cauza barierelor lingvistice, sociale sau fizice.

Dar conștientizarea riscurilor nu este suficientă. De prea multe ori, informațiile relevante privind riscurile nu conduc la acțiuni semnificative.

Încurajează reducerea riscurilor printr-o comunicare eficientă

Cel mai recent raport emblematic al ONU privind eforturile globale de reducere a riscului de dezastre – the Raport de evaluare globală privind reducerea riscului de dezastre 2022 (GAR2022) – explorează de ce, deși știința ne poate spune atât de multe despre riscul de dezastru, nu facem o treabă mai bună de a gestiona acest risc.

Raportul notează că riscul de dezastru este din ce în ce mai interconectat și complex, cu efecte în cascadă și cumulative care sunt resimțite la nivel global. Cu toate acestea, percepția umană asupra riscului este adesea eronată și o mai bună cunoaștere a riscului nu duce întotdeauna la acțiuni adecvate. Cercetarea câștigătorului Premiului Noel Daniel Kahneman explorează gândirea umană și luarea deciziilor, împărțind-o în două tipuri principale: „gândirea încet” – gândire deliberată și raționament intenționat – și „gândirea rapidă” pentru luarea deciziilor, rapidă și binară. Înțelegerea riscului, probabilității și sistemelor complexe ne obligă să accesăm modul nostru de gândire lentă. Dar mințile umane tind să se gândească la dezastre ca la „evenimente rapide”, ceea ce ne determină să luăm scurtături mentale pentru a simplifica luarea deciziilor.

De exemplu, proprietarii de case nu își pot reînnoi asigurarea împotriva inundațiilor, chiar dacă știu că locuiesc într-o zonă inundabilă. Ei sunt afectați de ceea ce oamenii de știință comportamental numesc „optimism și părtiniri miopie”: probabilitatea catastrofei este percepută ca fiind atât de scăzută încât consecințele potențiale sunt ignorate. Oamenii sunt notoriu de prost să înțeleagă probabilitatea, care este adesea modul în care experții estimează nivelul de risc. De exemplu, o inundație de 100 de ani înseamnă o șansă de 1% ca o inundație de această magnitudine să aibă loc într-un anumit an. Acest lucru nu înseamnă că o inundație de 100 de ani are loc doar o dată pe secol. Pentru cineva care cumpără o casă într-o zonă inundabilă de 100 de ani, există de fapt o șansă de 22% să experimenteze o inundație de această intensitate pe o perioadă de 25 de ani. Extinderea orizontului de timp este o modalitate eficientă de a combate părtinirea miopiei.

Știința comportamentală ne poate ajuta să înțelegem aceste comenzi rapide și părtinirile cognitive care afectează percepția umană a riscului

Știința comportamentală ne poate ajuta să înțelegem aceste comenzi rapide și prejudecățile cognitive care afectează percepția umană a riscului. Informațiile comportamentale pot informa o comunicare eficientă a riscurilor și intervenții prompte de reducere a riscurilor. De exemplu, studiile de comunicare în domeniul sănătății publice au arătat că mesajele bazate pe frică funcționează numai dacă sunt însoțite de un apel eficient la acțiune care oferă audienței un sentiment de acțiune și conturează pașii practicilor necesari schimbării.

Exemple de părtinire care afectează percepția riscului

• Amnezie: niciun incendiu de pădure nu a atins această zonă în memoria recentă, așa că riscurile sunt ignorate
• Creștere: niciunul dintre vecini nu și-a ignifugat casa, așa că riscul trebuie să fie scăzut
• Inerție: Locuitorii nu știu care este cel mai bun mod de a-și proteja casa la foc, așa că nu iau măsuri
• Miopie: luarea deciziilor pe baza unor informații limitate, relevante personal

Construirea încrederii afectează schimbarea comportamentului

Pandemia COVID-19 a evidențiat importanța construirii încrederii pentru a influența schimbarea comportamentului. Dar încrederea nu se construiește peste noapte. Comunicarea eficientă a riscurilor trebuie să se bazeze pe un dialog continuu între guvernele naționale și locale, oameni de știință, comunități și mass-media, prin canale formale și informale. Ar trebui să se bazeze pe dovezi, să se bazeze pe expertiza științifică disponibilă și să recunoască incertitudinile. Prin dezvoltarea unei înțelegeri comune în cadrul companiilor a riscurilor cu care se confruntă, toate părțile interesate pot acționa și se pot angaja să planifice, să investească și să se pregătească pentru orice scenariu.

Consolidarea capacităților la toate nivelurile

Integrarea comunicării riscurilor în ciclul de management al riscului de dezastre necesită consolidarea capacităților la toate nivelurile: în mass-media, agenții de gestionare a dezastrelor, oameni de știință, lideri comunitari și școli. Acest lucru necesită construirea cunoștințelor privind reducerea riscului de dezastre, abordări de comunicare, alfabetizare media și sprijinirea comunităților științifice pentru a comunica mai bine cu publicul neexpert și cu publicul.

Cooperarea internațională poate ajuta la sprijinirea eforturilor de consolidare a capacităților prin furnizarea unei platforme pentru colaborarea și schimbul între egal. În februarie, România a găzduit o conferință internațională de două zile despre comunicarea riscurilorreunind o serie de factori de decizie politică, experți, mass-media, tineri și reprezentanți la nivel înalt ai autorităților de protecție civilă din întreaga regiune, pentru a discuta despre importanța cultivării unei abordări a întregii societăți în care discuția deschisă între părțile interesate asigură că dovezile, încrederea, transparența și participarea populară sunt aliniate pentru a reduce riscul.

Evenimentul a fost organizat ca un Dialog Orientat către Acțiune (AOD), o inovație a Oficiului Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre (UNDRR), pentru a încuraja statele membre și părțile interesate să ia măsuri proactive asupra priorităților și domeniilor tematice specifice, în conformitate cu Foaia de parcurs regională 2021-2030 a Forumului European pentru Reducerea Riscului de Dezastre, care a fost convenită în 2021.

Evenimentul din România urmează AOD similare pentru a promova acțiuni de consolidare a rezilienței pe teme specifice, inclusiv pe guvernarea riscului de căldură și incendiu în Grecia, și investiții în reducerea riscului de dezastre.

Comunicarea riscului este un proces continuu care rareori va fi perfect

Comunicarea riscului este un proces continuu care rareori va fi perfect. Dar asigurarea faptului că este o parte integrantă a eforturilor de reducere a riscului de dezastre este un pas semnificativ înainte.

Nu putem schimba vremea sau opri plăcile tectonice din mișcare. Dar dialogul continuu în cadrul companiei poate pune bazele unei înțelegeri comune a riscului și a modului de gestionare a acestuia. Ar trebui să implice toate colțurile societății.

Scris și contribuit de Oficiul Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre (UNDRR)