Este posibil ca praful atmosferic să fi ascuns adevărata amploare a încălzirii globale | Criza climatică
Praful care s-a ridicat din furtunile din deșert și peisajele aride a ajutat la răcirea planetei în ultimele decenii, iar prezența lui în atmosferă ar fi putut ascuns adevărata amploare a încălzirii globale cauzate de emisiile de combustibili.
Praful atmosferic a crescut cu aproximativ 55% de la mijlocul anilor 1800, potrivit unei analize. Și această creștere a prafului ar fi ascuns până la 8% din încălzirea din emisiile de carbon.
Analiza făcută de oamenii de știință și climatologii atmosferici din Statele Unite și Europa încearcă să evidențieze modurile variate și complexe în care praful a afectat modelele climatice globale, ajungând la concluzia că, în general, a zădărnicit oarecum efectele de încălzire ale gazelor cu efect de seră. Studiul, publicat în Nature Reviews Earth and Environment, avertizează că modelele climatice actuale nu țin cont de efectul prafului atmosferic.
„Am prezis de mult că ne îndreptăm către un loc prost când vine vorba de încălzirea serelor”, a spus Jasper Kok, un fizician atmosferic care a condus cercetarea. „Ceea ce arată această cercetare este că până acum am activat frâna de urgență”.
Aproximativ 26 de milioane de tone de praf sunt suspendate în atmosfera noastră, estimează oamenii de știință. Efectele sale sunt complicate.
Praful, precum și poluarea cu particule provocate de om, pot răci planeta în mai multe moduri. Aceste particule minerale pot reflecta lumina soarelui departe de pământ și pot disipa norii cirruși în atmosferă care încălzesc planeta. Praful care cade în ocean favorizează creșterea fitoplanctonului – plante microscopice din ocean – care absorb dioxidul de carbon și produc oxigen.
Praful poate avea, de asemenea, un efect de încălzire în unele cazuri, întunecând zăpada și gheața și făcându-l să absoarbă mai multă căldură.
Dar după ce am numărat totul, cercetătorilor li s-a părut clar că praful are un efect general de răcire.
„Există toți acești factori diferiți care joacă în rolul prafului mineral în atmosfera noastră”, a spus Gisela Winckler, un climatolog la Observatorul Pământului Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia. „Aceasta este prima recenzie de acest gen care aduce cu adevărat toate aceste aspecte diferite împreună.”
Deși până acum modelele climatice au fost capabile să prezică încălzirea globală cu o anumită acuratețe, Winckler a spus că revizuirea a arătat clar că aceste predicții nu au reușit să surprindă rolul climei în mod deosebit de bine.
Înregistrările limitate din nucleele de gheață, înregistrările sedimentelor marine și alte surse sugerează că praful în ansamblu a crescut și el din timpurile preindustriale – în parte datorită dezvoltării, agriculturii și altor impacturi umane asupra peisajelor. Dar și cantitatea de praf pare să fi scăzut din anii 1980.
Sunt necesare mai multe date și cercetări pentru a înțelege mai bine aceste modele de praf, a spus Winckler, și pentru a prezice mai bine cum se vor schimba în anii următori.
Dar dacă praful din atmosferă scade, efectele de încălzire ale gazelor cu efect de seră s-ar putea accelera.
„S-ar putea să începem să simțim că ne încălzim din ce în ce mai repede din cauza asta”, a spus Kok. „Și poate că ne trezim prea târziu la această realitate”.