Producătorii români de îmbrăcăminte tradițională cheamă la acțiune după listarea UNESCO

Producătorii de bluză tradițională din România și Moldova, de exemplu, speră că recenta sa adăugare pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial va stimula apelurile pentru a proteja industria de exemplarele ieftine care vin din Asia.

BUCURESTI – „Cum arata cu adevarat sa fii roman?”

Aceasta a fost întrebarea cu care s-au confruntat mulți români care au emigrat pentru a începe o nouă viață pe fondul tulburărilor economice din anii 1990.

Andreea Tanasescu, fondator al comunitatea online foarte populară La Blouse Roumaine, a explicat că de-a lungul anilor 90, „diaspora românească nu a avut un exemplu material de cultură românească. Totul era prea abstract”.

Atunci a fost redescoperită bluza românească, „ia”, a cărei semnificație și importanță a adormit zeci de ani sub stăpânirea comunistă.

„Deodată ne-am dat seama că avem de fapt ceva foarte important, care s-a transmis din generație în generație, de la mamă la fiică etc.”, a spus Tănăsescu.

Ia sunt bluze largi din bumbac care se remarcă prin mânecile lor brodate. Majoritatea prezintă un bloc decorativ pe umăr, urmat de o dungă orizontală contrastantă, apoi „râuri” decorative care coboară până la încheietura mâinii.

Modelele brodate au fiecare o semnificație simbolică specifică, iar diferitele regiuni din România și Moldova au propriile lor desene. Iasele colorate sunt purtate în mod tradițional de fete și femeile tinere singure pentru a le evidenția frumusețea, în timp ce miresele poartă culori și modele decolorate care subliniază devotamentul față de familie.

Din 2013, bluza este sărbătorită în fiecare 24 iunie de către diasporele din întreaga lume, marcând ziua hainelor. În decembrie 2022, UNESCO a adăugat pe lista patrimoniului cultural imaterial „bluza tradițională cu broderie pe umăr” românească și moldovenească.

Dar, în ciuda – sau poate din cauza – trezirii culturale lente pe care a declanșat-o bluza, unii producători români de îmbrăcăminte se luptă acum să rămână pe linia de plutire.

Anda Manescu si-a parasit serviciul de birou din Bucuresti in urma cu opt ani pentru a-si incepe propria afacere, lucrand in special in orasul natal Breaza. Ea a spus că, pe lângă recesiunea economică globală, „acum avem replici chinezești care vin în țară, care sunt foarte ieftine și nu avem legi care să protejeze [Romanian ia manufacturers].”

Pe coridoarele Dragonului Roșu, un centru comercial din București renumit pentru evaziune fiscală scandaluri, unele magazine vând, printre altele, modele realizate în India și China despre care Manescu spune că au fost copiate direct de la ea și de la alți producători români care se vând cu aproximativ 100 de lei (22 de dolari).

O bluză manuală de înaltă calitate, fabricată în România, se vinde cu aproximativ 500 de lei.

Unele bluze realizate în India pe care RFE/RL le-a văzut în Red Dragon aveau etichete în limba engleză care afirmă că bluzele sunt „lucrare unică, personalizată”.[s] de arta.”

Manescu are in vedere o forma de etichetare care ar putea distinge romanii autentici lucrati manual de copiile straine.

„Am scris o propunere guvernului, dar nu cred că vor să mă asculte”, a declarat femeia de afaceri pentru RFE/RL.

Certificate de autenticitate care ar îngreuna transmiterea copiilor au fost implementate de alţi producători europeni de obiecte tradiţionale înscrise pe lista UNESCO.

Andreea Tănăsescu numește lista UNESCO o „recunoaștere globală foarte apreciată de români” și este de acord că protecția pieței va ajuta la menținerea industriei în România. Dar crede că tradiția în ansamblu va rămâne vie doar dacă va intra în cultura populară și va fi îmbrățișată pe scară largă de tinerele românce.

„Tradițiile nu pot fi cristalizate”, a spus ea. „Cultura ar trebui să fie vie, nu o piesă dintr-un muzeu”.

Aceasta va fi provocarea pentru noi, a spus Tănăsescu, „și este o provocare pentru fiecare listare UNESCO. Nu este ușor pentru nimeni”.