Războiul din Ucraina deschide ușa Moldovei pentru a pune capăt conflictului său înghețat

Cu lozinci sovietice pe pereți și un bust al lui Lenin la ușă, timpul pare să se oprească la restaurantul „Înapoi în URSS” din Tiraspol, capitala austeră a regiunii moldovenești separatiste Transnistria.

Dar aparențele nu sunt totul. Timpul se poate scurge pentru regiunea rebelă susținută de ruși: războiul din Ucraina vecină oferă Moldovei o oportunitate de a rezolva în sfârșit conflictul înghețat de 30 de ani, care este adesea descris ca un prototip sumbru pentru părțile ocupate ale Ucrainei. de forțele ruse.

„Există un sentiment general că acest conflict nu ar trebui să supraviețuiască războiului din Ucraina”, a declarat Valeriu Pașa, președintele think-tank-ului moldovenesc WatchDog.md.

Nerecunoscută cu excepția altor entități secesioniste ruse, regiunea secesionistă de-a lungul graniței dintre Moldova și Ucraina a încurajat, în ultimele trei decenii, imaginea naționalistă rusă să-și consolideze brandul satelit al Moscovei.

În enclavă se află aproximativ 1.500 de soldați ruși, rămășițe ale unei forțe de menținere a păcii desfășurate după războiul secesionist din 1992, care a făcut 700 de morți, dar majoritatea sunt recruți locali și nu există nicio rotație din Rusia.

În parcul central al Tiraspolului, o statuie de bronz strălucitoare a Ecaterinei cea Mare, finalizată în urmă cu trei ani, privește o statuie a lui Alexandru Suvorov, generalul ei care a fondat Tiraspolul la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Dar dacă aceste cifre privesc spre Rusia, rafturile supermarketurilor din Tiraspol pline de mărfuri occidentale sugerează o altă poveste, la fel ca și traficul înainte și înapoi prin punctele de control care separă această fâșie de pământ de restul Moldovei.

Cheia soluționării conflictului va fi o înțelegere între autoritățile moldovenești din capitală, Chișinău, și proprietarii Sheriff, conglomeratul care monopolizează economia transnistreană, spun analiștii. Sheriff deține un lanț de supermarketuri și benzinării, precum și Sheriff Tiraspol, clubul de fotbal profesionist de pe un stadion de ultimă generație de la periferia orașului.

Vedeți un instantaneu al unei diagrame interactive. Acest lucru se datorează probabil că sunteți offline sau JavaScript este dezactivat în browser.

Economia acestei fâșii de pământ care șerpuiește de-a lungul râului Nistru între Ucraina și Moldova se bazează pe furnizarea de gaze gratuite de la Gazprom, compania energetică de stat rusă. Acest lucru permite autorităților transnistrene să mențină facturile la utilități scăzute și să plătească pensii mai bune decât în ​​restul Moldovei, precum și să alimenteze centrala electrică care furnizează energie electrică în toată Moldova.

„Au modelul de afaceri perfect”, a spus Alexandru Flenchea, fost vicepremier moldovean pentru reintegrare și acum director al think tank-ului Inițiativa 4 Peace. „Ei au benzină gratuită și o vând pentru moneda tare moldovenească. Tot ce vor este să perpetueze status quo-ul.

Dar asta nu mai poate fi garantat. Moldova, după ani de inacțiune, își accelerează planurile de a pune capăt dependenței de Transnistria pentru energie electrică și odată ce se va întâmpla asta, poate în câțiva ani, economia separatiștilor va fi în mare dificultate. „Dacă nu vând energie electrică, dau faliment”, a spus Pașa.

O schimbare critică, a menționat el, a avut loc anul trecut, când Ucraina și-a închis granița cu Transnistria. Acest lucru nu numai că a oprit comerțul, dar a înăbușit și contrabanda – de mult timp o sursă profitabilă de venit – și a adâncit dependența enclavei de exporturile către UE.

„Contrabanda a fost o sursă foarte importantă de venit” pentru elita Tiraspolului și susținătorii acestora din Moldova și Ucraina, a spus Pașa. „A funcționat mulți ani, dar acum regiunea transnistreană este foarte dependentă de UE. Aproximativ 70% din exporturile sale merg acolo. Este bine. Este o pârghie.

Din 2014, companiile transnistrene au acces pe piețele UE dacă se înregistrează în capitala Republicii Moldova, Chișinău.

Thomas de Waal, un coleg senior la Carnegie Europe, a spus că crede că riscurile unui „colaps economic” sunt mult mai mari decât o criză de securitate.

Moscova a avut întotdeauna un interes în enclavă, dar o diferență vitală cu alte dispute regionale este că Rusia nu se învecinează cu Transnistria, a spus el. Mai mult, în ciuda faptului că sunt ruși din punct de vedere cultural și istoric, transnistrenii nu au vrut să fie „salvați” de Rusia, a adăugat el.

„Nu este un conflict etnic sau teritorial, este o chestiune de identitate politică”, a spus de Waal, menționând că Transnistria a devenit parte a Moldovei abia în 1940, înainte de a fi anexată la o Românie Mare de scurtă durată, apoi încorporată în Uniunea Sovietică în 1944.

De la invadarea Ucrainei, Moscova a invocat intermitent amenințarea unui conflict în Transnistria. Populația de limbă rusă a enclavei este estimată oficial la 400.000, dar în realitate se spune că cel puțin o treime ar fi emigrat. Mass-media partizană a alimentat neîncrederea istorică în restul Moldovei, unde româna este limba oficială.

„În trecut, șeriful a vrut să țină Rusia la distanță”, a spus de Waal. „Înalta oficialități transnistrene au făcut deja [it] clar că doreau un echilibru între Rusia și Europa. Dar devine insuportabil. Nu cred că au nicio idee în acest moment decât să supraviețuiască.

Guvernul Republicii Moldova pare să facă un joc de așteptare, sperând că instanța sa din UE – țara are statut de candidat – va produce dividende economice care vor face reintegrarea mai tentantă pentru transnistreni.

Ei sunt, de asemenea, reticenți în a vedea reunificarea ca o condiție prealabilă pentru aderarea la UE. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a spus recent că marea problemă în negocierile cu UE a fost reforma, nu Transnistria. „Sperăm să avem o oportunitate geopolitică în viitorul apropiat de a rezolva conflictul”, a spus ea pentru FT. „Dar nu ar trebui să vedem asta drept principala problemă” a negocierilor de aderare.

Flenchea pledează să profite de momentul. „Mulți din Chișinău cred că trebuie să așteptăm până la sfârșitul războiului. Este o greșeală. Trebuie să urmați un plan acum”, a spus el, adăugând că Sheriff-ului ar trebui să i se ofere „un viitor într-o țară integrată”.

„Mesajul ar trebui să fie: nu ai prea multe opțiuni; uitați de gazul rusesc gratuit, se va termina; dar ai afaceri legitime și le poți salva și legaliza – și singura cale este să faci parte din Moldova”, a spus el.

Dar oficialii moldoveni se tem să se miște prea repede, susținând că economia fragilă a țării și guvernul subfinanțat s-ar lupta în prezent să facă față absorbției Transnistriei.

Un oficial a spus că ultimul lucru de care aveau nevoie a fost injectarea unui număr de locuitori conservatori de limbă rusă în electorat, într-un moment în care ratingurile de aprobare guvernamentale au scăzut pe fondul prețurilor ridicate la energie.

„Injectați 15% din alegătorii lumii ruse în orice democrație și vedeți ce s-ar întâmpla”, a spus oficialul. „Spun, să facem ca reintegrarea noastră să semene mai mult cu apartenența la UE decât cu reunificarea Germaniei”.