România: comenzi în aplicație, efectuate de angajați sau freelanceri? Dilema platformelor digitale

Volumul comenzilor plasate prin intermediul aplicațiilor mobile sau al site-urilor web a explodat în ultimii ani, indiferent dacă este vorba de produse alimentare, livrarea meselor de birou sau de carpooling. Activitățile desfășurate prin intermediul platformelor digitale ridică o serie de întrebări juridice, deoarece se încearcă adaptarea cadrului legislativ actual pentru a întruchipa și această temă recentă. Dintre acestea, un subiect ridicat deseori în ultimii ani se referă la statutul celor care furnizează serviciile pe care le contractăm atunci când facem clic pe „comanda aici”. Sunt angajați sau lucrători independenți conform legislației române?

Ce înseamnă activitatea desfășurată prin intermediul platformelor digitale?

Până în prezent, nu există un concept unificat care să definească activitatea desfășurată prin intermediul platformelor digitale. La nivel internațional, este definit ca o tranzacție stabilită printr-o aplicație sau un site web, care conectează clienții, pe baza unui algoritm, cu persoane care furnizează serviciul în schimbul banilor.

La nivel european, conceptul de activitate desfășurată prin intermediul platformelor digitale este un tip de activitate în care entitățile sau persoanele fizice utilizează o platformă digitală pentru a accesa alte entități sau persoane fizice pentru a rezolva probleme specifice sau pentru a oferi servicii specifice în schimbul banilor.

Relația dintre operatorul platformei și furnizorii de servicii: dependență sau independență?

Pe măsură ce afacerea platformelor digitale crește la nivel global, există o controversă din ce în ce mai mare cu privire la natura relației dintre operatorul platformei și furnizor, adică dacă acesta din urmă este independent sau dependent.

Calificarea activității ca independentă sau dependentă este esențială atât pentru operatorul platformei, cât și pentru furnizorul de servicii. Atunci când furnizorul de servicii este independent, există o simplă relație de colaborare între acesta și operatorul platformei, furnizorul de servicii beneficiind de flexibilitate în organizarea muncii sale și exercitarea activității sale în mod independent. În același timp, costurile pentru operatorul platformei sunt mai mici, deoarece nu există nicio obligație de a acorda furnizorului protecție legală sau socială (cum ar fi salariul minim, zilele libere, securitatea și sănătatea muncii etc.).

READ  4 sfaturi de fitness pentru ca Will Smith și bărbații peste 50 de ani să se formeze

Pe de altă parte, atunci când furnizorul de servicii depinde de operatorul platformei, relația dintre părți va fi o relație de muncă, operatorul platformei și furnizorul de servicii trebuie să încheie un contract individual de muncă. Aici, furnizorul de servicii ar raporta operatorului platformei și ar trebui să lucreze pentru, sub coordonarea și în conformitate cu instrucțiunile operatorului platformei, căruia i s-ar cere să ofere protecție juridică și socială furnizorului de servicii.

Controverse și posibile soluții globale

De-a lungul anilor, instanțele au fost susceptibile să vadă furnizorii de servicii de platformă digitală ca lucrători independenți, argumentând în principal că sunt capabili să își organizeze singuri timpul de lucru.

În ultimul timp, însă, unele instanțe europene au decis mai des că relația dintre furnizori și platforme este una de dependență, cu consecința că furnizorii ar trebui să se bucure de același nivel de protecție juridică și socială ca și angajații tipici.

De exemplu, Curtea Supremă a Regatului Unit a decis recent că doi șoferi ai unui serviciu de partajare a călătoriei au fost clasați în mod greșit ca furnizori independenți de servicii, deoarece, printre altele, nu erau liberi să stabilească prețurile pentru călătorii.

În același timp, anul trecut, Curtea Supremă din Spania a decis că furnizorii unei platforme de livrare sunt angajați, argumentând că platforma exercită un control semnificativ asupra furnizorilor prin obligațiile impuse acestora, că activitatea furnizorilor este controlată de geo- servicii de localizare și că activitatea se desfășoară în principal prin intermediul aplicației deținute de operatorul platformei.

Instanțele din Olanda, Italia și Statele Unite au adoptat o abordare similară, caracterizând activitatea furnizorilor prin intermediul platformelor de difuzare digitală ca fiind dependente.

READ  Misteriosul monolit dispare în România: acțiune extraterestră sau farsă locală?

În acest context, Comisia Europeană a lansat inițiative pentru a contribui la o mai bună reglementare în acest domeniu. Acestea nu exclud posibilitatea furnizorilor de platforme digitale de a opera în ambele forme, fie ca angajați, fie ca furnizori independenți, așa cum este permis de legislația națională. Obiectivul este ca, oricare ar fi forma de organizare, să poată beneficia de un anumit nivel de protecție.

Exemple recente de astfel de inițiative includ evaluarea posibilității de reglementare a negocierii acordurilor colective de către furnizori independenți sau consultarea partenerilor sociali la nivel european cu privire la modul de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor digitale.

Activitatea platformei digitale în România: unde suntem și la ce să ne așteptăm?

Din 2019, România a reglementat în mod expres anumite activități furnizate prin intermediul platformelor digitale, și anume activități alternative de transport. Din păcate, deși un cadru legislativ pentru aceste activități este binevenit, regulamentul poate permite interpretarea neuniformă și, prin urmare, aplicarea practică, în special de către autoritățile de supraveghere și instanțele judecătorești.

Astfel, conform prevederilor cuprinse în actul normativ în vigoare, furnizorii de servicii sunt independenți de operatorul platformei, desfășurând activități de transport de călători pe baza unui acord încheiat cu utilizatorul prin intermediul unei platforme digitale.

Cu toate acestea, având în vedere modul specific în care operează un furnizor de astfel de servicii de transport, operatorul platformei și furnizorul nu pot fi considerați că au o relație de muncă de facto. Acesta este în special cazul în care sunt îndeplinite anumite criterii de subordonare / dependență, pe baza cărora autoritățile de supraveghere pentru relațiile de muncă și / sau impozitare au stabilit deja o practică de recalificare într-o relație de muncă / dependență.

READ  Examenele oculare vizează îmbunătățirea perspectivelor pentru copiii români din mediul rural | Nou

Dintre toate activitățile desfășurate prin intermediul platformelor digitale, însă, doar activitățile alternative de transport sunt reglementate în România. Prin urmare, riscul este cu atât mai mare cu recalificarea relației cu furnizorii de servicii pentru alte tipuri de activități desfășurate prin intermediul platformelor digitale, pentru care nu există un cadru legislativ, cum ar fi livrarea produselor pe baza unei „comenzi prin intermediul unui aplicație mobilă sau un site web.

Astfel, în absența unor reglementări clare, un risc pentru operatorii de platforme este acela că administrația fiscală ar putea efectiv să considere activitatea ca fiind dependentă, ceea ce ar duce la rate suplimentare de impozitare pe venit, contribuții sociale, dobânzi și platforme de penalizare.

De asemenea, autoritățile de control al muncii ar putea considera că există într-adevăr o relație de lucru între operatorul platformei și furnizorul de servicii și ar putea penaliza ambele pentru îndeplinirea unui loc de muncă. În plus, există riscul ca aceste autorități să considere că operatorul platformei nu și-a îndeplinit obligațiile legale ca angajator (de exemplu pentru a asigura securitatea și sănătatea la locul de muncă a furnizorului de servicii), susținând contravenția și, în unele cazuri, chiar și răspunderea sa penală a operatorului.

Concluzie

Este necesară revizuirea cadrului legislativ existent în România și modificarea acestuia, astfel încât interesele tuturor părților la relațiile contractuale stabilite prin intermediul platformelor digitale (operatorul platformei, furnizorii, clienții) să fie protejate. Având în vedere tendințele internaționale în acest sens, nu va trece mult până când regimul pentru aceste activități nu va mai fi reglementat în mod clar. Până atunci, însă, operatorii platformei trebuie să analizeze cu atenție relația dintre aceștia și furnizorii de servicii contractați, pentru a reduce riscurile ca această relație să fie reclasificată ca relație de dependență și / sau o relație de muncă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *